Give me one 'cuz one is best

Buna ziua,cititorule sau mai bine zis "mult-ravnitule"cititor.
Kanpai pentru prima postare.Ce faci?Nu bei cu mine?Hai,e un prilej de sarbatoare.Aceasta postare este un fel de introducere la ceea ce urmeaza sa fie postat in urmatoarea perioada: o serie de parabole si short stories.Primul care a vorbit in parabole a fost Iisus.Nu sunt un soi de fanatic religios,ci doar o persoana care a descoperit de curand religia.De ce vorbea Iisus in parabole cu multimea si zicea intelesul lor doar ucenicilor sai?Adevarul era prea dur pentru multime,dar ucenicii trebuiau sa fie pregatiti pentru orice.Sa zicem ca sunteti sau suntem niste faux ucenici.Toti se vor "Iisus" dar dau orzul pe gaste.Haideti macar sa aspiram la rolul de ucenic.

Un adevarat ucenic si-ar invata multimea despre orice.In perioada erei digitale ucenicii ar grai in felul urmator daca li s-ar da cuvantul:

Nu iti risipi dragostea pe orice lucru pufos si cu ochii mari si umezi care se da ranit.
Nu te indragosti de Praslea ca ramai fara merele de aur.
Nu iti altera realitatea in nici un fel, nu stii niciodata cand se intoarce in efect boomerang si te loveste intre ochi. Auch! Doare.
Tot ce iti place probabil ca deja apartine altcuiva sau iti da palpitatii.
Curiozitatea nu a omorat pisica, doar i-a rupt coada. Ai grija in ce anturaje esti curios sa intri!
Dragostea este cel mai infect sentiment. Nu te lasa pacalit pana in panzele albe, o sa plangi si nu o sa ai batista. O sa gasesti tu pe ce -cine- sa te stergi de tristete.
Iluziile sunt lucrurile care ni le imaginam inainte sa adormim pentru un somn linistit.
Iluziile sunt hrana creierului. Ai grija cat de departe ajungi, poate tot restul vietii o sa traiesti in ele. In mod comic,nu e Beverly Hills.
Prietenilor nu trebuie sa le oferi membre ajutatoare, nici macar un deget. Tine minte, ai si tu nevoie de membre mai mult decat ei. Un deget in caz de urgenta nu e rau. Dar nu doua maini!
Prietenia e ca o coaja de portocala. O lasi pe masa se scorojeste si se usuca intr-un final, nu mai miroase la fel dar macar e acolo. Daca o arunci la gunoi bagi mana pana la cot dupa ea si realizezi ca deja ai dus gunoiul.
Nebunia si depresia au facut liceul impreuna. Nu vrei sa faci nici clasa I cu ele, te asigur. Asa ca, aseaza-te frumos la un pahar de vin si revino-ti. Traiesti pentru tine sau pentru altii?
Viata? Citand un mare filosof din cinematografie: viata e ca o cutie cu bomboane de ciocolata. Niciodata nu stii ce-o sa urmeze. Poate una cu caramel, sau una fondanta. Naiba stie. Vezi ca dulciurile fac carii.
Concluziile incursiunilor anterioare? Tocmai le-am asternut. Nu, mai am cateva.
Viata ti-o construiesti in jurul celorlalti.
Intotdeauna exista un “tu”, un “el”, o “ eu”, o “ea”. O pauza de reclame, in care analizezi de ce nu e bine sa faci asta, sa faci cealalta. Sa tii minte de ce praguri te-ai lovit si cine te-a impins cu capul in ele. Iar ,in final, ajungi sa innebunesti. Nu stii cine este mai important dintre cele enumerate mai sus. Nu mai ai nici un “tu”, un “el” sau vreo “ea” de care sa depinzi, sau pe care “sa-l iubesti” asa ca pauza de reclame dureaza mai mult decat te asteptai. Stiu, partea neagra a lucrurilor o vedem cu totii. Mereu e paharul pe jumatate gol. Ei bine, sa zicem ca acum este si ciobit. Se scurge apa prin gaura din jumatatea care a ramas plina. Suntem pesimisti cu totii, in esenta, dar intr-un final nu ii vedem decat pe ceilalti. Ei ne sprijina, ei ne iubesc, ei ne ajuta si ne ridica moralul. Uitam cand ii pierdem ca a mai ramas farama aceea de ceva care ne face sa continuam. Nu, nu pauza de reclama sau nebunia. Ai pierdut tot, da? Ai ramas cu “eu”. Ai ramas cu tine. Intotdeauna o sa ramai cu tine.
Tu cazi, tu te ridici. Iar daca ai oferit o mana intreaga pentru un prieten si el ti-a luat-o si pe cealalta si un picior, asta e. Data viitoare nu se va mai repeta. Nu ai nevoie de ajutorul lor.
Ridica-te! Scutura-te! Da-ti o palma! Bea un pahar cu apa rece si treci mai departe.
Depinzi de singurul lucru pe care poti sa il ai in totalitate.
Asa ca fugi si fa ravagii! Lumea nu este indeajuns de mare?
Nu te gandi la ieri cand astazi abia rasare soarele. Complica-ti mai putin viata si cine stie ce bomboana primesti data viitoare?
Timpul nu le vindeca pe toate, eul tau mestereste pe interior si te vindeci singur, in timp. Ai doar rabdare. Nu te impiedica de pietrele alea de rau, traverseaza cu atentie.
Timpul trece, pietrele se imprastie. Fugi si cauta-le.